Continuand cu strategia reinnoita, adoptata la sfarsitul lunii mai, in urma careia firma a decis sa se indeparteze de principalele podiumuri internationale pentru a-si imbratisa propriile impulsuri creative, devenind astfel samanta pe care ii permite sa stabileasca ritmul prezentarilor sale, cum ar fi compunerea unui intreg univers reinnoit de „rapsodii si simfonii” , italianul Gucci a prezentat ieri „Aria”.
Cea mai recenta colectie pentru casa proiectata de Alessandro Michele si pe care atat designerul si directorul de creatie al firmei, cat si Gucci insusi au folosit-o pentru a sarbatori centenarul infiintarii acestei celebre case de moda.
Ca elemente cele mai perturbatoare ale propunerii, omagiile clare pe care Michele a ajuns sa le proclame prin aceasta propunere atat propriei mosteniri a firmei, cat si carierei sale in cadrul acesteia, s-au remarcat fara indoiala, la magnetismul debordant pe care l-a afisat lui Tom. Ford din aceeasi pozitie in cadrul casei de moda italiana, sau talentul pe care Demna Gvasalia l-a dat dovada in fruntea Balenciaga, precum Gucci, una dintre principalele case de fashion ale holdingului international francez Kering.
Sarbatorim 100 de ani de la infiintarea Gucci
Pentru a juca aceasta „arie” pentru centenarul firmei, de la Gucci au optat pentru o parada digitala in care aspecte ale podiumului au fost imbinate cu cele ale unui film de moda, si care putea fi urmarita prin canalul online de pe propria pagina online. si diferitele profiluri pe care le are pe principalele platforme si retele sociale. O parada cu care italianul ne invita sa vizitam legendarul Hotel Savoy din Londra, acelasi la care a venit la munca fondatorul casei Guccio Gucci, dar transformat pentru ocazie intr-un club de vis din care se ofera acces intr-o lume de irealitate si fantezie in care domnesc aerul si libertatea.
„Au trecut o suta de ani”, „o suta de intoarceri ale pamantului care pun sub semnul intrebarii ceea ce reprezinta acea trecere a timpului. O suta de revolutii in jurul Soarelui, care ne conduc inapoi la acea primavara in care totul este pe cale sa infloreasca. Astfel, este „un moment important care trebuie sarbatorit”, insusi Michele a fost insarcinat sa-l evidentieze printr-un comunicat oficial, pe care nu a ezitat sa il foloseasca pentru a evidentia „marea responsabilitate” si „privilegiul de bucurie” pe care i-l presupun Ei. pentru a face fata unui centenar din directia creativa a firmei.
„Istoria lunga a Gucci nu poate fi cuprinsa intr-un singur act de deschidere”, adauga Michele. „Ca orice alta existenta”, subliniaza el, „destinul ei a fost marcat de o serie lunga de „nasteri nesfarsite””, a adaugat el, citand-o pe spaniola Maria Zambrano, „si de regenerare constanta”. „Sarbatorirea acelei aniversari inseamna a aduce un omagiu pantecelui unei mame, dar si capacitatii de a deveni altul”. Un tribut, asadar, „mostenirii, dar si capacitatii de a reflecta”, intrucat trecutul „nu este un set de date, este o miscare”. Este, citandu-l pe M. Centanni, „evolutia ereditatii printr-un proces continuu de transformare”.
Gucci, un laborator de insusire
Plecand de la aceasta premisa, „in munca mea mangai radacinile trecutului pentru a crea inflorescente neasteptate, sculptand materialul si efectuand altoi si taieturi”, si „facem apel la aceeasi capacitate de a relocui ceea ce a fost deja creat” , prin „amestecul, tranzitiile, fracturile si concatenarile”. In acest scop, si in incercarea lui de a „scapa din custile reactionale ale puritatii, urmaresc poetica nelegitimului”. O definitie subversiva a ceea ce, intr-un mod mai elegant, am putea explica ca tributuri laudative aduse muncii si povestilor altor firme, case de moda, perioade de istorie sau designeri.
Tocmai sub acest aspect, in aceasta „aparare poetica a nelegitimului”, „Gucci devine pentru mine un laborator de piraterie, creat din incursiuni si metamorfoza. O fabrica de alchimie plina de contaminari din care sa pui orice in contact. Un loc in care au loc talhari si reactii explozive”, precum cele pe care le vom putea descoperi pe parcursul acestei propuneri surprinzatoare. O colectie „Aria” in care, „calcand mostenirea care mi-a fost transmisa”, Michele nu a ezitat sa „jede rigoarea nonconformista a lui Demna Gvasalia” incorporand unele dintre cele mai caracteristice coduri creative ale sale, sau adaugand „tensiunea sexuala”. lui Tom Ford”. O colectie in care „M-am recreat in implicatiile antropologice a tot ceea ce straluceste, lucrand stralucirea si bogatia tesaturilor”; in care „am sarbatorit lumea ecvestra a lui Gucci transfigurand-o intr-o cosmologie fetisala”; in care „Am exaltat silueta Marilyn Monroe si glamourul vechiului Hollywood”; si „a sabotat farmecul discret al burghezilor si codurile croiului traditional masculin”.
Lauda „in aer”
Incepand de acum sa subliniem cateva dintre cele mai notabile caracteristici pe care le vom vedea in legatura cu aceasta serie de piese care alcatuiesc aceasta „arie”, printre ele se remarca fara nici un fel acele „insusiri” pe care Michele le intreprinde din munca lui Gvasalia in fruntea Balenciaga indoiala; prezenta acelor linii estetice care au caracterizat atat de mult opera italianului la carma lui Gucci; modelele cu monograma casei italiene; sau acele „fetisuri” cu ochiul catre lumea ecvestra, cu prezenta bicilor, castilor, clemelor si curelelor. Toate aceste elemente pe care le vom vedea dand forma unor seturi la fel de izbitoare precum acel costum de fusta si jacheta argintie cu numele Gucci si Balenciaga, la articole de imbracaminte din piele lacuita neagra sau o mare varietate de piese decorate cu ilustratii florale si decoratiuni cu pene.
Tocmai aceste principii le vom vedea reflectate, dincolo de conceptia piesei vestimentare in sine, pe parcursul video-paradei produs de Gucci. O piesa incontestabil atractiva, cu care firma italiana ne invita sa ne imbracam cele mai bune haine pentru a vizita „Club Savoy”. In care, dupa ce trecem printr-un coridor foarte lung si plin de reflectoare, accesam in sfarsit o petrecere in aer liber in care se glorifica „puterea generatoare a naturii” si se lauda acel „aer”, acea „suflare de viata”” care stapaneste. Tot. Ei bine, respiratia, explica Michele, citandu-l pe E.Coccia, „este primul nume dat fiintei prezente in lume”, este „vibratia prin care totul se deschide spre viata”, printr-un proces in forma incoace si incoace care sa inhalam „este sa lasam lumea sa intre in noi”.
„Sarbatoresc aerul ca pe un principiu sacru care merita o interpretare”, puncteaza designerul, ca „un principiu al existentei care este prezent chiar si in feeria chimica cu care au frunzele”, precum si in restul fiintelor umane care populeaza planeta si care fac din aerul si respiratia lor un element de „fuziune si conexiune”. Tuturor acestor creaturi, „lauda mea”, „pentru fragilitatea si vulnerabilitatea lor”, „pentru capacitatea lor de a se reinnoi si de a reveni la viata dupa iarna”.
