Mii de persoane au participat, sâmbătă, la Festivalul „O mie de fete secuience”. Aceasta este sărbătoarea anuală a portului popular şi a obiceiurilor specifice maghiarilor care trăiesc în Transilvania. „O mie de fete secuience” s-a desfăşurat pe şaua dintre Şumuleul Mic şi Şumuleul Mare.
Pentru această sărbătoare au venit persoane din judeţele Covasna, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Harghita, din depresiunea Giurgeului, dar şi din Ungaria s-au adunat pe platoul din faţa Palatului Administrativ, în centrul municipiului Miercurea Ciuc, unde mai multe grupuri folclorice au prezentat câte un dans specific zonei de provenienţă.
„Este o foarte mare bucurie pentru noi să ne îmbrăcăm în portul nostru popular şi să fim împreună cu mai multe sute de confraţi care aduc frumuseţile artei populare din diferite zone. Ar fi mai săracă lumea dacă arta populară ar cădea pradă modei noi şi ar fi dată uitării. Eu cred că este bine ca fiecare neam, fiecare etnie să îşi păstreze şi să predea generaţiilor următoare ceea ce a moştenit şi să nu-i fie ruşine, altfel, am fi fără rădăcini”, a declarat Vezsenyi Etelka, o participantă venită din zona Cristurului Secuiesc pentru mediafax.
Grupurile folclorice au plecat pe jos sau în căruţe trase de cai de pe platoul din faţa Palatului Administrativ, către Catedrala Franciscană de la Şumuleu, locul desfăşurării slujbei religioase. La finalul ei, persoanele prezente au urcat pe platoul aflat în şaua dintre Şumuleu Mic şi Şumuleu Mare, locul desfăşurării festivalului dansului şi portului popular maghiar.
Majoritatea participanţilor au purtat costume populare. Astfel, bărbaţii au purtat pantaloni ţărăneşti strânşi pe picior din dimie, împodobiţi cu găitane, cămaşă albă, laibăr din postav, cizme negre înalte din piele şi pălărie, asortate cu o mustaţă tipică secuiască.
Coloristica predominantă în costumele tradiţionale ale fetelor şi femeilor este dată de roşul şi negrul, cămăşile fiind întotdeauna albe. În zonele Ciuc, Gheorgheni şi Casin, dungile verticale ale fustei simbolizează averea familiei purtătoarei.
„Roşul simbolizează fericirea, iubirea vieţii, negru este culoarea doliului şi între aceste două culori se află de foarte multe ori culoarea albastră, care este a Sfintei Maria, cea care trebuie să aibă grijă de fericire şi să ne aducă împăcarea cu problemele pe care le avem şi pe care le simboizează culoarea neagră”, a spus Mathe Erzsebet din Casin pentru mediafax.
Petrecerea a continuat în şaua dintre Şumuleu Mic şi Şumuleu Mare cu dansuri populare, diferite jocuri, prezentări ale modalităţilor de realizare a costumelor populare şi un concurs care a relevat cele mai interesante costume tradiţionale.
„Avem peste 40 de ansambluri folclorice din Harghita, Covasna, Mureş, Bistriţa-Năsăud şi din patru oraşe din Ungaria, înfrăţite cu Miercurea Ciuc care vor urca pe scena altarului triplu, prezntând specificitatea dansurilor lor şi şi unicitatea costumului popular. Pe lângă acestea avem grupuri de paticipanţi care îi însoţesc pe dansatori, avem meşteri populari care îşi prezintă meşteşugurile şi o expoziţie inedită cu haine de muncă şi de sărbătoare pe care femeile şi băraţii le purtau pe la 1860 şi până în 1916”, a spus Kozma Istvan, reprezentant al organizatorilor pentru mediafax.
Seara, membrii Ansamblului Naţional Secuiesc Harghita au prezentat un spectacol festiv, inspirat din folclorul tradiţional, după care au urmat dansul comun al ansamblurilor participante la festival şi poza de grup.
„Este cea mai mare sărbătoare a maghiarilor din Transilvania. O dată pe an ne întâlnim aici, în portul nostru popular, etalându-ne dansurile, credinţa şi valorile pe care şi prin această manifestare vrem să le menţinem. Este foarte frumos când ne simţim între ai noştri şi acest sentiment îl încearcă şi secuii plecaţi de acasă, care se întorc în această zi, de oriunde ar fi. Ne dă putere să rezistăm gerului de la Polul Frigului (cum este supranumit judetul Harghita – n.r.) şi altor vicisitudini, de altă natură, ale soartei. Este o sărbătoare de mare frumuseţe aici în şa, între Şumuleul Mare şi Şumuleul Mic”, a spus Nagy Benedek, fost deputat în perioada 1990-1996, citat de mediafax.
Festivalul datează de mai bine de opt decenii. La sfârşitul anilor 1920, mulţi secui au fost nevoiţi să-şi abandoneze, temporar, locurile de origine, în căutare de locuri de muncă, risipindu-se în toate colţurile ţării şi chiar peste graniţe. Mulţi nu s-au mai întors în locurile natale.
Prima încercare de a-i reuni pe cei plecaţi a făcut-o etnograful Domokos Pal Peter datază din anul 1931, devenind iniţiatorul Festivalului anual al celor „O mie de fete secuience”.
Primul festival s-a desfăşurat în urmă cu 83 de ani, dar, ca multe evenimente care adunau mulţimi de oameni, şi acestă manifestare a fost afectată de regimul comunist. În urmă cu zeci de ani, sărbătoarea era prilej de însurătoare pentru bărbaţii din zonă, manifestarea înlesnind întemeierea de noi familii.
Festivalul dansului şi portului popular maghiar a fost interzis de regimul comunist începând cu anul 1945, însă a fost reluat în 1990, ţelul principal al acestuia fiind să păstreze tradiţia, valorile culturale şi identitatea maghiarilor din centrul Transilvaniei.
Sursa: mediafax.ro
