Lucruri mai puţin cunoscute despre viaţa designerului Doina Levintza

Doina Levinţa este un designer român a cărei creație este binecunoscută şi peste hotare. Doina are o personalitate complexă; ea este pasionată de sculptură, teatru și a studiat arhitectura. Ea a reuşit cumva să le îmbine pe toate, devenind pictor scenograf, iar mai târziu s-a lansat cu succes și în modă.

Doina_Levintza_CRN

Prima expoziţie a sa a avut loc la Paris, în 1984, după care au urmat prezentări ale creațiilor sale și la Monte Carlo.

Agerpres aminteşte ceea ce a scris Michel Desforges în Le Figaro: ”E de ajuns să-i vezi o singură dată prezentarea de modă pentru a recunoaște apoi o ŤLevintzať în orice ocazie, la o petrecere sau la o Gală. Fiecare rochie e unică. Mătase brodată și rebrodată, broderii și lameuri. Pentru Doina Levintza vârsta nu există. Ceea ce contează este clipa. Ea știe să-și facă intrarea în scenă. Pentru ea teatrul vieții nu se oprește niciodată. Doina Levintza este înrudită de departe cu Federico Fellini și Salvador Dali”.

Au urmat peste 100 de prezentări ale brandului Levintza la Montecarlo, din nou la Paris, apoi Washington, New York, Londra, Praga, Geneva, Madrid, Japonia, China, Berlin, Bruxelles, Chicago.

Doina a avut prezentări în cadrul ”Săptămânii Modei” de la New York, fiindu-i consacrate pagini în prestigioasa revistă ”Harper’s Bazaar”, unde a apărut alături de Calvin Klein sau Donna Karan.

În 2012 Doina a fost decorată de ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, „pentru extraordinara creativitate și pentru atenția pe care o acordă tinerelor generații pe care le susține neîncetat”.

„Sunt fericită! E o medalie care mă onorează. Pentru mine, cel mai important este că îmi place ceea ce fac, dintr-o mare pasiune. Îmi iubesc meseria și iubesc oamenii„, a declarat, pentru agerpres, Doina Levinţa.

Doina Levința este absolventă a Facultății de Arhitectură din București şi şi-a legat debutul de televiziune, pentru care a creat costume și decoruri, emisiunile lui Alexandru Bocăneț au rămas chiar şi după atâţia ani un reper pentru originalitatea lor vestimentară. Mai târziu, începe colaborarea cu lumea teatrului și a filmului.

Realizează, printre altele, costumele comediei muzicale ”Bună seara, Domnule Wilde” în regia lui Alexandru Bocăneț, după piesa „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, a urmat ”Samy” (1970), în regia lui Cornel Todea, o adaptare TV a „monodramei” lui Ken Hughes, ”Ciuta” (1970), în regia lui Geo Saizescu, adaptare a piesei cu același nume de Victor Ion Popa, comedia ”Nebunia lui Pantalone” (1971), în regia lui Alexandru Tatos, ”Zestrea” (1972), în regia Letiției Popa, o ecranizare a piesei cu același titlu de Paul Everac, ”În noaptea asta toată lumea e a mea” (1974), un moment umoristic TV în regia lui Alexandru Bocăneț.

Relaţia celor doi a luat sfârșit în mod tragic, când în urma cutremurului din 4 martie 1977, regizorul Alexandru Bocăneț, care îi era și soț, și-a pierdut viața.

În același an ea şi-a dat demisia din televiziune şi a început să lucreze pentru Fondul Plastic, descoperind o nouă lume, acea a modei. ‘‘Aici amestecam bucăți de materiale cu pasmanterii, ciucuri, mărgele și nasturi. Din toate peticele am început să fac fuste și genți. Nu pierdeam nici un centimetru de material. Astăzi, după 35 de ani, mă întâlnesc cu multe persoane care își aduc aminte de bluzele și rochiile pe care le făceam la Fondul Plastic. Deci, în orice domeniu unde lucrezi trebuie să ai continuitate, exercițiu de gândire, idei noi și multă muncă. Altfel nu poți să ajungi un bun profesionist” a declarat Doina Levintza într-un interviu pentru revista ELLE.

Un alt capitol important în cariera creatoarei de modă a fost acela al colaborării cu lumea teatrului și filmului, unde și-a pus amprenta plină de originalitate în realizarea costumelor pentru filme și spectacole de teatru celebre.

Doina a colaborat cu regizorii Cornel Todea, Radu Gabrea, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Dan Pița, Bruno Coppola, Nae Caranfil, Stere Gulea pentru filmele: ”Adio, dragă Nela!” (1972), ”Dincolo de nisipuri” (1973), ”Nu filmăm să ne amuzăm” (1974), ”Tufă de Veneția” (1976), ”Profetul, aurul și ardelenii” (1977), ”Nea Marin Miliardar” (1978), ”Ultima noapte de dragoste” (1979), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), ”Faleze de nisip” (1982), ”Punctul zero” (1996), ”Stuff That Bear!” (2003), ”Orient Express” (2004), ”Restul e tăcere” (2008), ”Ceva bun de la viață” (2011), ”Sunt o babă comunistă” (2013), ”Closer to the Moon” (2014), filme care au beneficiat din plin de harul său creator.

Doina_Levintza_si_Nae_Caranfil

În ceea ce privește costumele pentru spectacolele de teatru, ele sunt în așa fel concepute încât acestea vin în completarea jocului actorilor din punct de vedere vizual, în acest sens primând capacitatea Doinei Levintza de a percepe și procesa fantezia construcției dramaturgice, dupăcum apreciază agerpres.

Poeta Sânziana Pop vorbeşte despre creațiile Doinei ca despre artă: ”costumele Doinei Levintza înseamnă Artă. Se poate vorbi despre ele ca despre o carte sau despre un tablou”.

Levinţa a semnat scenografia pentru spectacole de teatru în regia lui Andrei Șerban, Mihai Măniuțiu, Dragoș Galgoțiu, Liviu Ciulei, Răzvan Mazilu, Beatrice Rancea, Dan Puric, Gyorgy Harag, spectacole jucate atât pe scenele din țară, cât și pe cele din străinătate.

A realizat costume pentru: ”Trilogia Greacă”, ”Noaptea Regilor”, ”Livada de vișini”, ”Troienele”, ”Richard al III-lea”, ”Noaptea călugărițelor portugheze”, ”Nunta”, ”Omor în catedrală”, ”Caligula”, ”Îmblânzirea scorpiei”, ”Antigona”, ”Viața e vis”, ”Berlin Alexanderplatz”, ”Societatea de vânătoare”, ”Epopeea lui Ghilgameș”, ”Hamlet Machine”, ”Portretul lui Dorian Gray”, ”Ascensiunea lui Arturo Ui”, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, ”Opera de trei parale”, ”Dama cu camelii”, ”Hic sunt leones” şi multe altele

În urmă cu 24 de ani, a înființat prima sa casă de modă specializată, colecțiile sale fiind expuse atât pe cele mai importante podiumuri de modă din lume, cât și la noi în țară. În vara anului 2010, Doina Levintza, împreună cu soțul ei, designerul Dan Coma, a deschis o firmă specializată în design de costume pentru teatru și film.

În 2005, Principesa Margareta i-a acordat titlul de furnizor oficial al Casei Regale, titlu acordat din nou în 2009 și 2012.

Cele mai importante distincții primite de Doina Levinţa  sunt: premiul ACIN pentru filmele ”Profetul, aurul și ardelenii” (1978) și ”Ultima noapte de dragoste” (1980); premiul Criticii pentru cea mai bună creație de costume (1992-1993); premiul UNITER pentru costumele la spectacolul ”Richard al II-lea”; premiul UNITER pentru întreaga activitate artistică (1994).

În 2012 este nominalizată la Premiile Gopo, la categoria cele mai bune costume pentru lungmetrajul de ficțiune ”Ceva bun de la viață” (2011, r. Dan Pița). Apoi, în 2013, este nominalizată la Galei Premiilor Operelor Naționale, alături de maestrul Andrei Șerban, pentru spectacolele ”Indiile Galante” și ”Troienele”.

doina-levintza-2

În cadrul expozițiilor „Epoca de Aur din Couture: Paris și Londra 1947-1957” de la Muzeul Victoria & Albert din Londra, din septembrie 2007, „Levintza. Haute-couture în teatru”, din noiembrie 2008, de la Madrid, ”Dressing the Story: Film & Theatre Costumes by Doina Levintza” din 2011, de la Cluj, ”The Rest Is Tomorrow” de la ICR Londra, 2013, alături de alți designeri români, au putut fi admirate o parte dintre cele mai reușite costume autohtone de film și teatru, dar și creații vestimentare.

În 2013, la „Sibiu Fashion Days”  a apărut cu o nouă colecție, Doina Levintza prezentând pentru prima dată, și celebra rochie de mireasă care a apărut în nenumărate editoriale.

rochia-de-mireasa-creata-de-doina-levintza

Tot în 2013, ea a fost invitatul de onoare la cea de-a IX-a ediție AUTOR, dedicat designului de bijuterie contemporană.

Sursa: agerpres.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2018 © Fashion365.ro with love