O expoziţie plină de bijuterii ale tehnicii şi artei a fost deschisă miercuri, la Muzeul Naţional de Istorie a României(MNIR): “GENIO GALLICO. Ceasuri istorice franceze din colecţii muzeale româneşti”.

MNIR, sub patronajul Ministerului Culturii, a conlucrat cu Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”, Ploieşti şi Muzeul Municipiului Bucureşti pentru a realiza această oază de istorie a ceasornicăriei franceze.

“Introducerea emailului în decorarea carcaselor (secolul al XVII-lea) reprezintă un nou prilej pentru ca meşterii francezi să-şi probeze talentul, simţul artistic şi, nu în ultimul rând, fantezia. Însă revocarea edictului de la Nantes şi sistemul rigid de organizare a manufacturilor au dus la un regres al industriei orologeriei. Numeroşi ceasornicari protestanţi au părăsit ţara punându-şi talentul în slujba noilor lor state: Anglia şi Elveţia. Cu toate acestea, Franţa va excela în decoraţia carcaselor, prelucrate în tehnici consacrate de bijutieri. Se dezvoltă astfel, profesii conexe ceasornicăriei: gravura, tehnica emailului, orfevrăria.”

Devenind mai mult opere de artă, ceasurile sunt dorite atât de familia regală franceză cât şi de nobilime.

Apoi, “Mai ales începând cu domnia regelui Ludovic al XV-lea, accentul începe să se deplaseze şi înspre calitatea şi precizia mecanismelor, fără a se pierde din vedere calităţile artistice. Curtea Franţei începe să patroneze această nouă industrie, mulţi ceasornicari primind titlul de Horloger de la Roi.” Dar orologeria a fost într-o continuă schimbare. “Un alt moment important în istoria orologeriei franceze o reprezintă crearea atelierului lui Frédéric Japy în Montbéliard, specializat în componente pentru ceasuri (1773). Frédéric Japy a schimbat radical modul în care s-au produs ceasurile (numărul de paşi şi operaţiuni în producerea unui ceas a fost astfel redus la jumătate, toate piesele fiind create şi asamblate în acelaşi loc), iar manufactura lui a revoluţionat industria orologeriei.”,  informează MNIR.

Cum nimic nu scapă de atingerea politicii, şi ceasurile au păţit-o! “Din păcate, sfârşitul secolului al XVIII-lea aduce cu sine o nouă decădere a industriei orologeriei din Franţa, odată cu căderea monarhiei Bourbonilor. Mulţi dintre ceasornicarii celebri ai epocii aleg calea exilului, în timp ce opera celor rămaşi este puternic influenţată de evoluţia climatului politic. Alături de Paris, Besancon-ul a fost <inima şi sufletul orologeriei franceze>. Va deveni un important centru al industriei orologeriei abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când are lor o migraţie inversă, ceasornicari elveţieni stabilindu-se aici şi fondându-şi ateliere.”  În 1872 Besancon-ul controla 99,63% din producţia de ceasuri a Franţei, căpătând denumirea de “capitala ceasurilor”. 

În expoziţia dedicată ceasurilor franceze se pot observa piese din secolul XVIII-lea până în secolul XIX-lea, semnate de importanţi ceasornicari francezi.

AFIS_Expozitia_Genio-Gallico_MNIR

Expoziţia este deschisă  în perioada 23 iulie – 31 august 2014  şi poate fi vizitată  de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00 – 18:00.

Sursa: jurnalul.ro