De-a lungul timpului bărbații au dovedit o preocupare foarte activă pentru modul în care arată; de la perucile ridicole, semn distinctiv al sitlului maccaron, până la eleganţa dandy care nu trebuie să fie observată.
Metrosexual
Deşi seamănă cu termenele care fac referire la orientarea sexuală a unei persoane, cuvântul „metrosexual”defineşte o categorie a bărbaților de orice orientare sexuală care au un simț estetic puternic și sunt preocupați de aparența lor, mai ales în domeniul modei.
Metrosexual este un termen inventat de jurnalistul britanic Mark Simpson.
Metrosexualitatea ca identitate bărbătească a devenit din ce în ce mai pronunțată în anii 1990 și anii 2000, și poate fi văzută ca o împotrivire la rolului de gen stereotipic și tradițional masculin.
Dandy
Dandy a fost inițial o atitudine și practică a eleganței întâlită la începutul secolului XIX în Anglia de George Bryan Brummell, devenind mai târziu o veritabilă doctrină filozofică și artistică prin intermediul unor scriitori romantici și post-romantici: Balzac, Barbey d’Aurevilly, Baudelaire.
Brummell folosea moda pentru a se afirma în interiorul unei elite sociale, din care nu putea făce parte altfel. Spre finalul secolului al XVIII-lea, outfiturile lui reprezentau definiția bărbatului bine îmbrăcat, atent la cele mai mici detalii. George se afişa mereu recent bărbierit, curat şi îmbrăcat doar în tonuri de negru și alb. Garderoba lui a influenţat în mod decisiv costumul din două piese.
Stilul specific dandy este unul dintre cele mai discrete și riguroase exprimări ale artei vestimentare: sublim și aproape invizibil – a nu fi remarcat sau a fi remarcat prin non-remarcabil, a arăta fără a impune, a manifesta în tot ceea ce te înconjoară indiferenţă. Sarcasmul, maniera de a privi fiecare lucru, fiecare persoană și fiecare eveniment „la rece”, ca și cum nu ar avea importanță, se găsește în inima acestui stil.
Maccaron
Termenul provine din Italia secolului XVIII şi a fost adoptat de tinerii care făceau excursii pe continentul european. Deşi macaroanele definesc un tip de mâncare, tinerii l-au utilizat (probabil amuzaţi de denumirea lui) pentru a descrie un stil care aborda o vestimentație exagerată, completată de o perucă foarte înaltă, pudrată din plin cu praf alb.
Săbiile pe care le purtau la brâu nu erau folosite dueluri, ci pentru a-și așeza și da jos pălăriuța ilară din vârful perucii enorme. Pentru că erau adesea luaţi în derâdere pentru manierele lor teatrale și comportamentul efeminat, maccaronii au dispărut la nu foarte mult timp după introducerea taxei pe pudră din 1795.
În acea perioadă s-a dat o lege conform căreia, cu excepția familiei regale, militarilor, marinarilor și a altor câteva categorii profesionale, oricine dorea să folosească pudră pentru față sau păr, trebuia să plătească o taxă anuală.
Foto: pinterest.com
