Machiajul are locul său bine meritat în istorie. Totul a început cu vechii egipteni. Ei au fost primii care au demonstrat importanța folosirii cosmeticelor în viața de zi cu zi. Egiptenii foloseau hohl, o substanță pe care o puneau în jurul ochilor pentru ca soarele să nu le afecteze vederea în timp ce ei lucram afară. De asemenea, foloseau funigine.
Romanii foloseau creta ca înălbitor al pielii. Greco-romanii și persanii au folosit vopsele cu henna pentru a-și picta fața și părul. Astfel, epocă după epocă, diferite civilizații ne-au oferit diverse idei de înfrumusețare. În acest articol vă voi vorbi despre trei tipuri de machiaj din secolul XX. Sunt trei tipuri foarte diferite între ele, care ne pot ajuta să ne creăm un look original. Poate pentru o petrecere, pentru o întâlnire sau un eveniment important în care vrem să ieșim în evidență.
Machiaj din anii ’20
În ani 1920, industria machiajului era în plină expansiune. Companiile de cosmetice precum Max Factor și Maybelline au înflorit. Femeile au început să folosească ruj roșu, mai accentuat în mijlocul buzelor pentru ca acestea să pară mai cărnoase. Se purta pielea palidă cu ajutorul machiajului pudră, se pensau sprâncenele pentru a fi fine și se foloseau farduri de ochi foarte închise.
Pentru ca sprâncenele să pară cât mai naturale și bine arcuite, trebuie aplicat un fard de ochi maro închis pe toată pleoapa mobilă, puțin fard pe cea inferioară, apoi se amestecă ușor, pentru a crea un efect fumuriu. Machiajul se finalizează cu un rimel negru.
În centrul obrajilor se aplică un fard de nuanța piersicii într-o manieră circulară. În ceea ce privește buzele este recomandat un ruj de culoarea vinului sau maro, insistând pe adâncitura de la mijlocul buzei superioare, numită și arcul lui Cupidon.
Machiaj anii ’50
În anii 1950, au început să se utilizeze fondurile de ten asortate cu culoarea asemănătoare pielii femeilor. Sprâncenele erau naturale și date cu fard de ochi. Rujul roșu era preferatul femeilor și era accentuat pe buza superioară pentru a aspect buzelor pline. Conturul a devenit popular pentru a rafina nasul și defini pomeții. S-a început utilizarea creionului de contur negru pentru a crea celebrul efect de ochi de pisică.
Acest machiaj se începe prin trasarea arcului ochilor cu un fard maro deschis, creând o formă de migdale. Se machiază pleoapa superioară cu un fard de culoarea vaniliei sau bej deschis. Se trasează o dungă peste gene cu un creion dermatograf negru, curbată și alungită în sus. Rimelul negru se aplică dinspre interior spre exterior.
Pentru definirea pomeților se folosește un fard de culoarea piersicii sau un bronzant urmând linia osului maxilarului superior. Buzele se conturează cu un creion roșu pentru a le da volum înainte de a le da cu ruj de aceeași culoare.
Machiaj anii ’60
În anii 1960, totul legat de machiaj s-a schimbat. Genele groase și lungi (superioare și inferioare) și cele false au început să fie la modă. Creionul dermatograf negru se folosea, atât în partea superioară, cât și în partea inferioară într-o linie groasă și se aplica și pe arcul ochilor. Se puneau chiar gene false. Fardul de ochi de culoare albă era protagonist. Buzele erau date cu ruj roz deschis sau nude.
Cheia acestui machiaj este fardul opac alb și creionul dermatograf negru. Se aplică fardul peste toată pleoapa, folosind o primă bază pentru ca fardul să facă priză. Se conturează ochii cu un creion trasând o linie groasă și accentuând colțul ochiului, creând un C sub arcul pleoapelor. Se aplică un fard de ochi negru pentru a da mult volum sau se pot pune chiar gene false. Obrajii pot fi dați cu fard roz sau de nuanța piersicii, iar buzele se pot da cu ruj nude sau roz deschis.
