Apa este esentiala pentru toate organismele vii de pe Terra. Cu toate acestea, 98% din apa este nepotabila, provenind din mari si oceane. Inainte, acest „elixir” al vietii era considerat un element, insa cercetatorii au descoperit ca, in realitate, este un compus, dar si o molecula. Apa este formata din doi atomi de hidrogen si unul de oxigern.

Bernand Palissy sustinea ca moleculele de apa au fost reciclate in mod constant, de-a lungul timpului, iar cantitatea de apa de pe Terra a ramas aceeasi. Ziua mondiala a apei este sarbatorita anual, pe data de 22 martie.

98% din apa este nepotabila

Se estimeaza ca, pe pamant, sunt aproximativ 326 milioane de trilioane litri de apa. Aproximativ 98% din acesta provine din oceane si este nepotabil datorita continutului de sare. Prin urmare, mai putin de 3% din apa de pe planeta este proaspata, si provine din ghetari, fantani, lacuri si rauri. Apa subterana este, de asemenea, foarte importanta deoarece asigura apa pentru oamenii din locurile unde rezervele de apa sunt limitate sau insuficiente, ca de exemplu orasele din desert.

Apa este esentiala pentru organism

Apa are un rol important in functionarea optima a organismului, inclusiv regularea temperaturii, protejarea coloanei vertebrale si lubrifierea articulatiilor. Cantitatea de apa necesara variaza de la organ la organ: cea mai mare este consumata de creier si de rinichi, cu 80-85%, in timp ce plamanii si inima contin 75-80,%, iar pielea, muschii si ficatul 70-75%

Chiar si sangele, oasele si dintii sunt facuti din apa. Cantitatea de apa din organismul nostru este influentata de constitutia corpului: astfel, un barbat adult este 60% apa, in timp ce o femeie este mai putin de 55%. Acest lucru se intampla deoarece tesutul de grasime retine mai putina apa decat tesutul slab, iar femeile au mai mult tesut de grasime. Persoanele obeze au o cantitate mai mica de apa in organism, indiferent de genul din care fac parte.

Sistemul de apeducte construit de romani a revolutionat omenirea

Chiar daca apeductele nu au fost inventate de romani, acestia au dezvoltat un sistem de apa sofisticat care le-a permis sa se dezvolte ca civilizatie. Considerata o minune inginereasca, ei au construit un sistem de apeducte din tuneluri, canale, poduri si tevi. Totodata, au fost capabili sa utilizeze topografia naturala pentru a maximiza efectele gravitatiei.

Acest lucru le-a permis sa directioneze apa catre bai, fantani, sisteme de irigatie, sanitare, dar si pentru baut. Intre anii 312 si 226, au fost construite 11 apeducte care au aprovizionat Roma cu apa de la 60 de mile departare, si au aprovizionat peste 200 de orase din Imperiul Roman

Ciclul de apa al Terrei, un proces fara sfarsit

Ciclul de apa al pamantului este un proces fara sfarsit, care conecteaza toate formele de apa. Teoria aceasta a fost dezvoltata de catre Bernard Palissy, in 1580. Acesta era de parere ca, pe pamant, cantitatea de apa ramane aceeasi, in ciuda miscarii constante, si ca moleculele de apa de acum milioane de ani au fost reciclate in mod constant.

Ciclul de apa functioneaza prin evaporare, condensare si precipitatie. Geografia pamantului este afectata si alterata de acesta. Eroziunea acvatica si topirea ghetarilor creeaza trasaturile pamantului, cum ar fi vaile si piscurile muntilor.

Gheata protejeaza animalele acvatice

Formata din doi atomi de hidrogen si un atom de oxigen, apa este considerata un compus, dar si o molecula. Inainte ca oamenii sa inteleaga chimia, apa era considerata un element. Insa elementele au numai un tip de atom, cum ar fi nitrogenul, carbonul sau magneziul.

Desi compozitia chimica a apei poate parea banala, proprietatile ei sunt complicate si iesite din comun. Cei mai multi compusi sunt mai densi in starea solida. Cu toate acestea, starea solida a apei – gheata – poate pluti pe apa. Pozitionata deasupra apei, aceasta reprezinta o bariera protectoare pentru animalele acvatice. Daca s-ar prabusi, apa ar ingheta si viata nu ar putea supravietui.