La început ceasurile de mână au fost purtate aproape în exclusivitate de femei, acestea din urmă fiind deja obişnuite cu brăţările. Gentlemanii nici nu concepeau să iasă din casă fără să poarte ceasul de buzunar legat de un lănțișor și purtat în buzunarul de la vestă sau pantaloni.

În anii ’20  ceasurile erau ceasuri purtate în buzunare, care aveau capac și atașate de un lănțișor. Sunt voci care afirmă faptul că cuvântul ceas în Engleză („watch”) vine de la un cuvânt din vechea limbă engleză woecce care înseamnă „persoană de ceas” („watchman” în Engleză), din cauză că era folosit de paznicii de oraș pentru a urmări timpul în timp ce lucrează.

Primul ceas de mână a fost primit de  Elisabeta I a Angliei  de la Robert Dudley, în 1571.

Primii oameni care au purtat ceasuri de mână au fost oameni militari, spre sfârșitul secolului 19, atunci când era de o deosebită importanțaă sincronizarea tacticii în timpul războiului, fără a exista posibilitatea de a dezvălui planul inamicului prin semnalizare. Datorită acestui fapt, ceasul de mână a fost din ce în ce mai mult recunoscut.

Aceste ceasuri vechi foloseau  o cheie specială care trebuia folosita pentru ceasurile mecanice; aceasta cheie avea un loc special în partea posterioară a ceasului unde intră pentru a învîrti arcul.

Ceasurile moderne care folosesc acest mecanism sunt proiectate ca să funcţioneze aproximativ 40 ore din energia acumulata în arcul complet tensionat. Din acest motiv, ele trebuie învârtite zilnic, dar unele ceasuri sunt proiectate să functioneze pînă la maximum 192 de ore fara sa fie retensionate, ceea ce înseamna ca este nevoie de învârtire numai o dată pe saptămână. Cu toate acestea, dacă eşti un om foarte punctual, mecanismul de tip quartz este mult mai exact. Cele mecanice sunt mai puțin exacte, de multe ori cu erori de câteva secunde pe zi și sunt sensibile la poziție, temperatură și câmpuri magnetice. Ceasurile mecanice sunt, de asemenea, mai scumpe şi necesită o întreținere și ajustare periodică, fiind mai predispuse să se strice. Cu toate acestea,  ceasurile mecanice atrag în continuare interesul bărbaţilor.

Primul mecanism întoarcere automată a fost inventat pentru ceasuri de buzunar în 1770 de către Abraham-Louis Perrelet, dar primul ceas de mână cu întoarcere complet automată a fost invenţia unui reparator de ceasuri britanic pe nume John Harwood, în 1923.

Invenţii derivate din pură necesitate, ceasurile de buzunar uimesc şi astăzi prin răbdarea, măiestria şi arta cu care au fost realizate.

mdv pocket watch

Foto: pinterest.com